Privesc in urma... parca ieri era 15 septembrie 2009 - prima zi de gradinita: emotii, teama. curiozitate. Am intrat in clasa; erau multi copii - si mai mari si mai maricei, mai galagiosi sau mai tacuti, mai linistiti sau mai plangaciosi. Cam multa agitatie, chiar si pentru mine, care nu sunt o fetita tocmai sfioasa. Am cautat cu privirea, printre copii si parint,i pe doamna educatoare. Gata, am gasit-o! "E tanara! Ce bine! E draguta si are vocea calda! Cred ca este buna!"
Chipul bland al doamnei, grupa primitoare, cu jucarii, cu personaje din povesti si planse multicolore, m-au linistit putin si am plecat spre casa, increzatoare. Cu siguranta va fi grozav la GRUPA PITICILOR... si nu m-am inselat! Fiecare zi a fost deosebita; o noua dimineata - inca o intrebare: "Oare azi ce vom mai descoperi, ce taine vom mai patrunde, ce vise ni se vor mai implini?"
Imi amintesc primele activitati:
- din hartie creponata, am facut frunze si "am imbracat" un pom;
- am pus muraturi... si toata iarna am avut ce manca;
- dintr-un cartof si scobitori, a prins viata un arici;
- flori si gaze, din plastilina am modelat;
-hartia creponta, foarfeca si lipiciul, m-au ajutat sa fac o crizantema, un semafor, casuta si chiar masinuta - morcov a iepurasului;
- dupa sablon am desenat un elefant, un leu si-un pinguin.
Am fost si la plimbare; am aflat cu aceasta ocazie ce activitati se desfasoara in anumite institutii: la politie, spital, piata, la farmacie.
Ce distractiva a fost ziua in care am adus la gradinita hainute si obiecte de cand eram bebelus (biberoane, suzete, scutece). Nu-mi venea sa cred cat am crescut! "Oare, rochita aceea chiar am purtat-o eu?!"
A fost o calatorie placuta inapoi, in timp.
De Halloween, din pacate, am lipsit, dar am aflat ca a fost... infricosator! Vrajitoarele si magicienii i-au condus pe colegii mei in lumea fantastica a basmelor; dovlecii zambeau larg, liliecii care "zburau" de colo-colo - o atmosfera cu adevarat de poveste!
A venit iarna... din vata, hartie colorat si piper, a prins contur un om de zapada. Am impodobit bradul, am ascultat povestea nasterii lui Iisus, am admirat dansul fulgilor de nea... si a urmat serbarea. Toti Piticii au spus poezii, au cantat si l-au intampinat pe Mos Craciun. Venirea Mosului s-a datorat, in mare parte, doamnei educatoare, care i-a scris din partea noastra ( n.a. fac o completare este vorba despre Scrisoarea ce urma sa fie publicata intr-o carte editatea de Ziarul ESENTIAL in educatie, alaturi de o fotografie cu Piticii). N-au fost cuvinte obisnuite, ci ganduri venite din inima. Pana la lacrimi a fost impresionat Mosul de cele scrise. S-a bucurat mult si fericirea a impartit-o cu noi, copiii; ne-a adus daruri si la gradinita si acasa.
Am inceput un nou an calendaristic, care a debutat cu o ''expeditie'' la Polul Nord. Am facut cunostinta cu vietuitoarele marine, cu ursul ploar... si pentru curaj am primit "Diploma de explorator".
Am fost, rand pe rand, tot ce am visat sa devin cand voi fi mare: prezentatoare TV, doctorita, actrita - am jucat in piesa "Scufita Rosie".
Dar... timpul trece si iata, un ghiocel din plastilina, o lalea cu tulpina dintr-un pai si petalele dintr-un pahar de plastic decupat ne dau de veste ca primavara a venit! De I Martie, mama a primit cel mai frumos martisor; l-am facut chiar eu, la gradinita! Am muncit mult, dar a meritat! Bucuria si emotia mamicii mele m-au rasplatit!
Apoi, de Paste, am aflat despre Sarbatoarea Iertarii; am pictat oua si-am spus celor din jur "Hristos a inviat!"
Am invatat poezii si cantece, am ascultat povesti, din care am aflat ce-i bine si ce-i rau, am descoperit magia numerelor; animalele salbatice si pe cele domestice le-am intalnit la "Carnavalul animalelor", am pictat flori si fluturi, iepurasi si puisori, fetite si baietei.
TOT ceea ce am enumerat si multe altele, pe care nu le-am amintit, le-am amintit, le-am petrecut pentru ca mi-a fost alaturi, intotdeauna, cu rabdare, dragoste si intelegere, doamna educatoare DANA.
Va multumesc din suflet si va cer iertare pentru nazdravaniile si neascultarile, cu care v-am necajit uneori.
Nu pot promite ca la anul voi fi ''cumintenia intruchipata'', dar voi incerca ... si sper, ca la final de an, sa mai primesc o "Diploma pentru straduinta"!
DARIA SANDRU
Este o scrisoare pe care am primit-o de la un Pitic, la final de an si m-am hotarat sa o postez, pentru ca mamica ei a reusit sa cuprinda, in randurile ei ,cam tot ceea ce am realizat noi, GRUPA PITICILOR, in anul scolar 2009-2010, in primul an al nostru de gradinita. Este chiar primul an ca educatoare pentru mine, care am o vechime de 5 ani ca invatatoare si primul an al Piticilor, in care au plecat de acasa intr-o lume noua - aceea de prescolar! Sunt convinsa ca am reusit, prin toate activitatile propuse sa fac din aceasta trecere una usoara, plina de surprize si lucruri frumoase!!
