Cum a creat Dumnezeu profesorul!

Bunul Dumnezeu crea profesori. Era in a sasea zi de munca peste program si stia ca avea o responsabilitate extraordinara, caci profesorii aveau sa influenteze sufletele pline de sensibilitate ale atator copilasi. Deodata aparu un inger si-I spuse:

“Iti ia mult timp sa-l duci la bun sfarsit pe acesta. “
“Da”, zise Dumnezeu, “dar ai citit ce specificatii tehnice are aceasta comanda?”
PROFESOR
…trebuie sa se ridice deasupra tuturor elevilor desi trebuie sa se puna la mintea lor
… trebuie sa fie capabil sa faca 180 de lucruri in acelasi timp care nu au nici o legatura cu obiectul pe care-l preda.
…sa traiasca cu cafea si resturi.
.. sa comunice elevilor cunostinte fundamentale pentru ei si in cele mai multe cazuri sa si aiba dreptate.
… sa-si gaseasca mai mult timp pentru altii decat pentru sine.
,,, sa aiba vesnic pe fata un zambet care poate rezista reducerilor de slariu, copiilor problema si parintilor ingrijorati
… sa continue sa-si faca meseria atunci cand parintii ii pun fiecare miscare la indoiala sic and altii nu il sustin.
… sa aiba 6 perechi de maini.
“Sase perechi de maini”, zise ingerul, “asta e imposibil. “
“Ei, bine”, zise Dumnezeu, “nu mainile sunt problema. Cel mai greu este cu cele trei perechi de ochi. ”
Ingerul IL privi neincrezator: “Trei perechi de ochi… la un model standard?”
Dumnezeu aproba din cap. “O pereche sa-l vada pe elev asa cum este el in realitate si nu cum l-au etichetat unii. Alta pereche este la spate pentru ca profesorul sa vada ceea ce nu e de vazut dar trebuie cunoscut. Ochii din fata sunt doar pentru ca sa vada cum actioneaza copilul, pentru ca mai apoi sa poata reflecta asupra acestuia astfel: “ Inteleg si cred in tine”, fara macar sa-i spuna copilului un cuvant.
“Doamne,” zise ingerul, acesta este un proiect foarte mare si cred ca ar trebui sa lucrezi maine la el. “
“ Nu pot”, zise Dumnezeu, “ caci sunt foarte aproape de a crea ceva foarte asemanator Mie. Am unul care vine la munca si cand este bolnav… are un loc special in inima lui pentru copiii care nu sunt ai lui…intelege toate framantarile prin care trec cei aflati in dificultate…niciodata nu-si ia de buni elevii… ”
Ingerul se uita cu atentie la modelul pe care-l crea Dumnezeu.
“Are inima prea blanda”, spuse ingerul.
“ Da”, zise Dumnezeu, “dar si dura.Nu-ti poti inchipui ce poate indura sau ce poate face acest profesor, daca e nevoie.”
“Poate sa gandeasca?”, intreba ingerul.
“Nu numai sa gandeasca, dar si sa faca rationamente si compromisuri.”
Ingerul se apropie sa se uite mai bine la model si-si trecu degetele peste obrazul acestuia.
“Ei, bine, Doamne”, spuse ingerul, ‘se pare ca ai facut o treaba buna, dar pe undeva pica. Ti-am spus eu ca ai pus prea multe in acest model. Nu poti sa-ti imaginezi ce stressai pus pe umerii acestui profesor.”
Dumnezeu se apropie si culese picatura de apa de pe obrazul profesorului. Picatura sclipea in soare.
“Nu curge nimic”, spuse El. “ Este o lacrima”.
“O lacrima? Ce este aceea? ”, intreba ingerul. “La ce foloseste o lacrima?”
“Dumnezeu raspunse dupa indelunga chibzuiala: “ Este pentru bucuria si mandria de a vedea cum un copil reuseste sa resolve si cea mai mica sarcina. Este pentru singuratatea copiilor carora le e greu sa se adapteze si pentru compasiunea fata de sentimentele parintilor lor. Vine din durerea de a nu putea sa ajunga la unii copii si dezamagirea pe care o simt acei copii. Vine adesea atunci cand profesorul a stat un an cu o clasa si trebuie sa-si ia ramas bun de la acei copii si sa fie gata sa intampine o noua clasa. “
“Doamne!”, zise ingerul. “Chestia cu lacrima e grozava… Esti un geniu!”
Dumnezeu ii arunca o privire grava:”N-am pus-o eu acolo. ”

Casa celor o mie de oglinzi (folclor japonez)

Vedem in jurul nostru din ce in ce mai multa violenta: verbala, fizica... Violenta a devenit pentru cei mici "un cod de onoare"... Dar oare unde invata copiii nostri VIOLENTA?! Acasa, pe strada, la gradinita, in desene... pretutindeni... Impreuna haideti sa combatem violenta! Fiecare pas conteaza!

Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept "CASA CELOR O MIE DE OGLINZI". Un catelus mititel, vesel din fire, prietenos s-a hotarat sa viziteze acest loc vestit. Cand a ajuns acolo, sarea vesel pe scari si a intrat in casa. S-a uitata pe hol cu urechiusele ridicate, dand din coada. Spre marea lui uimire s-a trezit ca o mie de catelusi prietenosi il priveau fericiti, dand din coada ca si el. a primit o mie de zambete l;a fel de calde si prietenoase. A plecat fericit, gandind "Este un loc minunat, unde mi-am facut multi prieteni! Cu siguranta ma voi intoarce aici si altadata!"
In acelasi sat, un alt caine , care nu era asa de fericit ca primul s-a gandit sa viziteze si el casa despre care toata lumea vorbea. A urcat cu greu scara, cu capul plecat si cu coada intre picioare. Cand a intrat, a vazut o mie de caini tristi si neprietenosi uitandu-se la el. S-a speriat, zbarlindu-se pe spate si maraind. Cand cei o mie de caini au inceput si ei sa maraie, s-a speriat si a luat-o la fuga. Odata iesit afara, s-a gandit: "Este un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata!"
MORALA:
In viata toate chipurile sunt oglinzi! Ce fel de reflexie vezi pe chipul celor cu care te intalnesti?