Traim intr-o lume intr-o continua schimbare. Sunt afectate o multitudine de aspecte ale vietii noastre cotidiene. Si rolul de parinte pare sa fie abordat diferit de regizorul care este VIATA. Bunicii ne spun ca ei nu ne-au crescut dupa atatea reguli si norme. Parintii nostri, la randul lor, ne ca nu ne-au crescut dupa „carte”. A fi parinte in ziua de azi, „acest azi al nostru”, pare a fi mai dificil, mai provocator ca niciodata. Oare cum e sa fii copil in ziua de azi? Cum se construieste in „acest astazi” relatia dintre parinte si copil? Iata, in cele ce urmeaza, cateva sfaturi ale psihologilor in ceea ce priveste fundamentul pe care se construieste o relatie adecvata parinte-copil.
Dragi parinti, incercati sa:
1. oferiti copilului sentimentul ca este iubit si dorit!
2. stabiliti relatii de cooperare si nu de subordonare
3. raspundeti-le sincer si adecvat varstei lor la intrebarile pe care vi le pun!
4. aveti rabdare cand va exaspereaza cu intrebari!
5. aratati-i ca poate fi independent dar sa-si asume si responsabilitatile care decurg din aceasta!
6. oferiti copilului Dvs. sentimentul securitatii personale si a securitatii caminului!
7. fiti un exemplu pentru copil, recunoscand atunci cind gresiti!
8. invatati-l abia apoi sa recunoasca greselile, fara a-l invinovati si pedepsi!
9. implicati copilul in luarea deciziilor, fie ca au legatura cu persoana sa, fie ca au legatura cu viata familiei!
10. incurajati-l atunci cand are de depasit un impas, are de rezolvat o problema, indiferent de ce natura e ea!
11. apreciati-i reusitele, fara insa a exagera cu laudele si recompensele (si, daca totusi o faceti, incercati sa fie proportionale cu reusitele)!
12. evitati amenintarile si ceea ce inseamna educatia prin frica!
13. evitati sa ii satisfaceti toate cerintele si poftele!
14. evitati sa faceti in locul lui lucruri pe care ar putea sa le faca si singur!
15. evitati sa-l faceti pe copil sa se simta inferior in raport cu ceilalti, oricare ar fi acei ceilalti!
16. evitati sa-l jigniti (din nou, atentie la sentimentul de inferioritate si neincrederea pe care puteti s-o saditi in el!)
17. evitati conduitele superprotective si corectarile excesive (ii vor inocula neincredere in capacitatile personale)!
18. evitati sa implicati copiii in dezacordurile care intervin intre Dvs si partener!
19. evitati stresul si socurile emotionale ale copilului, nefacandu-l martor la tensiunile si certurile care pot aparea in viata adultilor din jurul sau.
20. fiti consecventi si adoptati aceeasi strategie de rezolvare a problemelor, evitand trasmiterea unor mesaje confuze in ceea ce priveste regulile mamei sau regulile tatalui si sustinind implicit si explicit masurile luate de fiecare dintre parinti.
Dragi adulti – parinti, bunici - incercati sa fiti un partener sincer, cooperant si plin de iubire pentru copilul care creste sau il cresteti in apropiere. Si nu uitati: cheia pentru un parteneriat real intre copil si parinte este respectul pe care il acordam celuilalt, fie ca este un copil, fie ca este un adult la varsta senectutii. Rolul de copil, parinte, bunic il jucam pe rand in viata...
duminică, 5 septembrie 2010
Matematica pe intelesul copiilor
Copiii mici pot invata matematica in joaca si din discutii. Cunostintele de matematica pot ajuta copilul in multe feluri - incepand din momentul in care va fi deja la scoala, cand merge sa cumpere ceva si in multe alte situatii. Matematica face parte din viata noastra cotidiana si trebuie sa o intelegem.
Comparatiile sunt activitati importante. Incercati sa incepeti prin a folosi cuvinte precum "mai mult", "mai putin", "mai lung", "mai scurt", "mai mare", "mai mic", "inalt", "scund", "usor", "greu".
Cuvintele il pot ajuta pe micutul Dvs sa inteleaga notiuni precum: "primul/cel din mijloc/ultimul", "mare/si mai mare/cel mai mare", "jos/mai jos/cel mai jos" si il pot ajuta pe copil sa inteleaga cum sa isi aranjeze singur jucariile pe raft, sa aranjeze papucii dupa marimi, de la cei mai mari, pana la cei mai mici.
Vorbind despre timp este un alt mod de a-l face pe copil sa inteleaga idei matematice. Copiii mici nu pot fi intotdeauna capabili sa spuna timpul corect sau sa inteleaga cuvintele care au legatura cu notiunile de timp. Vorbiti-i despre cum se scurge timpul, pe masura ce trece o zi in care v-ati propus sa il initiati in aceste notiuni. Folositi cuvinte precum "devreme" sau "tarziu" pentru a descrie un moment al zilei pe care il asteapta. De asemenea, asociati aceste cuvinte activitatilor zilnice ale copilului: dimineata si mic dejun, pranz si dupa masa si ajutati-l pe copil sa le inteleaga. Spuneti-i "tocmai te-ai trezit dupa ce ai dormit putin; acum este deja dupa masa".
Indatoririle in casa sunt modul perfect de a pune in practica notiunile invatate. Cateva idei:
- rugati copilul sa puna masa, sa numere tacamurile, farfuriile, servetelele;
- sa va ajute sa sortati lenjeria in functie de cat de mare este si cui ar putea sa ii vina hainele respective;
- sa isi aranjeze intr-o anumita ordine jucariile (dupa marime, culoare)
- sa va ajute cand gatiti, cu masuratul/cantaritul/numaratul ingredientelor;
- sa isi planifice o zi (dimineata ma trezesc, fac lucrurile astea, apoi vine pranzul, ma spal, mananc, ma culc, ma trezesc...).
Explicandu-i pe intelesul lui si jucandu-va cu copilul Dvs, puteti face invatarea matematicii mai amuzanta pentru acesta.
Comparatiile sunt activitati importante. Incercati sa incepeti prin a folosi cuvinte precum "mai mult", "mai putin", "mai lung", "mai scurt", "mai mare", "mai mic", "inalt", "scund", "usor", "greu".
Cuvintele il pot ajuta pe micutul Dvs sa inteleaga notiuni precum: "primul/cel din mijloc/ultimul", "mare/si mai mare/cel mai mare", "jos/mai jos/cel mai jos" si il pot ajuta pe copil sa inteleaga cum sa isi aranjeze singur jucariile pe raft, sa aranjeze papucii dupa marimi, de la cei mai mari, pana la cei mai mici.
Vorbind despre timp este un alt mod de a-l face pe copil sa inteleaga idei matematice. Copiii mici nu pot fi intotdeauna capabili sa spuna timpul corect sau sa inteleaga cuvintele care au legatura cu notiunile de timp. Vorbiti-i despre cum se scurge timpul, pe masura ce trece o zi in care v-ati propus sa il initiati in aceste notiuni. Folositi cuvinte precum "devreme" sau "tarziu" pentru a descrie un moment al zilei pe care il asteapta. De asemenea, asociati aceste cuvinte activitatilor zilnice ale copilului: dimineata si mic dejun, pranz si dupa masa si ajutati-l pe copil sa le inteleaga. Spuneti-i "tocmai te-ai trezit dupa ce ai dormit putin; acum este deja dupa masa".
Indatoririle in casa sunt modul perfect de a pune in practica notiunile invatate. Cateva idei:
- rugati copilul sa puna masa, sa numere tacamurile, farfuriile, servetelele;
- sa va ajute sa sortati lenjeria in functie de cat de mare este si cui ar putea sa ii vina hainele respective;
- sa isi aranjeze intr-o anumita ordine jucariile (dupa marime, culoare)
- sa va ajute cand gatiti, cu masuratul/cantaritul/numaratul ingredientelor;
- sa isi planifice o zi (dimineata ma trezesc, fac lucrurile astea, apoi vine pranzul, ma spal, mananc, ma culc, ma trezesc...).
Explicandu-i pe intelesul lui si jucandu-va cu copilul Dvs, puteti face invatarea matematicii mai amuzanta pentru acesta.
Cum sa ne ajutam copiii sa devina autonomi?
Copilul Dvs descopera lumea putin cate putin, in fiecare zi. Cu cat se va afla prins in "cotidian", cu atat mai mult se va simti in masura sa rezolve problemele care i se vor ivi si asa va dobandi mai multa incredere in el insusi. Cu conditia sa fie ajutat sa isi "ia zborul".
Ajutati-l sa isi ia zborul: O data ajuns la o varsta potrivita, scopul Dvs in educatia copilului este sa il invatati sa isi dobandeasca autonomia si sa devina independent (in anumite limite). Lasati-l sa faca singur unele lucruri daca isi manifeste dorinta si stiti ca nu i-ar dauna. Dvs v-ati dat silinta de-a lungul anilor sa ii aratati ca il iubiti, sa ii dati sfaturi, l-ati ajutat sa ii fie invatatura de minte anumite intamplari, l-ati invatat ca in viata mai apar si esecuri...acum este insa randul lui sa se descurce. Cauta mereu ocazii sa faca noi experimente? Acum aveti ocazia sa ii lasati libertate, aceste tentative de a face ce vrea ii vor intari caracterul. Ii vor permite sa se autocunoasca si sa isi stie limitele in viata.
Abtineti-va sa ii mai oferiti ajutor la cea mai mica problema: incercati sa rezistati tentatiei de a-i oferi jucariile la care ii este mai greu sa ajunga sau atunci cand face pe clovnul pe covor si nu mai stie cum sa revina la verticala singur. Lasati-l singur sa isi gaseasca echilibrul necesar pentru a termina ce a inceput. Nu-i mai oferiti jucaria la care se intinde sa ajunga, daca apreciati ca, cu putin efort, ar putea sa si-o ia singur. Acesta este unul din zecile de exemple.
Nu ii mai interziceti sa isi asume riscuri: in masuri rezonabile, bineinteles. Daca vrea sa urce singur scarile care duc in camera fratelui lui, propuneti-i sa urcati in spatele lui pentru a merge impreuna sa isi aleaga jucariile care ii plac.
Pregatiti-va sa pierdeti mai mult timp: intr-adevar, dureaza mai mult daca il lasati sa manance de unul singur piureul de banana cu biscuiti decat daca i-l dati Dvs cu lingurita. Sau fierbeti in suc propriu cand ,din nou, si-a luat geaca pe dos si sunteti in intarziere la pediatru. Dar ,repetati-va Dvs insiva ca timpul pe care il pierdeti acum este timp castigat pentru mai incolo.
Incredintati-i misiuni: dati-i spre rezolvare sarcini. Nimic nu il poate face mai mandru si mai multumit. Bineinteles, nu sa aduca pahare sau farfurii pe masa, dar ar putea sa aseze tacamurile sau sa ii dati sarcina ca dimineata el sa fie cel care aseaza cutia de cereale pe masa.
Lasati-l sa aiba responsabilitati simple: invatati-l ca trebuie sa isi duca singur la chiuveta bolul din care a mancat cerealele, ca trebuie sa isi aranjeze jucariile daca nu se mai joaca cu ele, ca trebuie sa isi puna la cosul de rufe hainele murdare. Asa veti putea vedea pana cand este nevoie sa ii mai acordati ajutor si in ce situatii. Si rezistati tentatiei de a-i sari in ajutor de indata ce s-a lansat intr-o actiune pe care n-a mai incercat sa o faca singur niciodata. Poate veti avea placuta surpriza sa constatati ca a putut si singur.
Lasati-l sa aleaga: cand este posibil si nu prea important, lasati-i dreptul de a alege. Nu in mod necesar hainele cu care sa se imbrace, insa dati-i variante: "vrei bluza cu Tweety sau cea cu Tom si Jerry?"
Invatati-l sa isi asume responsabilitatea pentru faptele care le face: a uitat sa isi ia sapca de la gradinita? Nu mai stie la ce ora trebuie sa fie la ziua colegului sau de clasa? Nu va implicati prea mult, lasati-l pe el sa fie cel care va cauta solutii pentru a iesi din incurcatura. Asa va invata sa fie inventiv. Dar atentie: sa nu inceapa sa minta pentru a iesi din incurcaturi.
Ajutati-l sa isi ia zborul: O data ajuns la o varsta potrivita, scopul Dvs in educatia copilului este sa il invatati sa isi dobandeasca autonomia si sa devina independent (in anumite limite). Lasati-l sa faca singur unele lucruri daca isi manifeste dorinta si stiti ca nu i-ar dauna. Dvs v-ati dat silinta de-a lungul anilor sa ii aratati ca il iubiti, sa ii dati sfaturi, l-ati ajutat sa ii fie invatatura de minte anumite intamplari, l-ati invatat ca in viata mai apar si esecuri...acum este insa randul lui sa se descurce. Cauta mereu ocazii sa faca noi experimente? Acum aveti ocazia sa ii lasati libertate, aceste tentative de a face ce vrea ii vor intari caracterul. Ii vor permite sa se autocunoasca si sa isi stie limitele in viata.
Abtineti-va sa ii mai oferiti ajutor la cea mai mica problema: incercati sa rezistati tentatiei de a-i oferi jucariile la care ii este mai greu sa ajunga sau atunci cand face pe clovnul pe covor si nu mai stie cum sa revina la verticala singur. Lasati-l singur sa isi gaseasca echilibrul necesar pentru a termina ce a inceput. Nu-i mai oferiti jucaria la care se intinde sa ajunga, daca apreciati ca, cu putin efort, ar putea sa si-o ia singur. Acesta este unul din zecile de exemple.
Nu ii mai interziceti sa isi asume riscuri: in masuri rezonabile, bineinteles. Daca vrea sa urce singur scarile care duc in camera fratelui lui, propuneti-i sa urcati in spatele lui pentru a merge impreuna sa isi aleaga jucariile care ii plac.
Pregatiti-va sa pierdeti mai mult timp: intr-adevar, dureaza mai mult daca il lasati sa manance de unul singur piureul de banana cu biscuiti decat daca i-l dati Dvs cu lingurita. Sau fierbeti in suc propriu cand ,din nou, si-a luat geaca pe dos si sunteti in intarziere la pediatru. Dar ,repetati-va Dvs insiva ca timpul pe care il pierdeti acum este timp castigat pentru mai incolo.
Incredintati-i misiuni: dati-i spre rezolvare sarcini. Nimic nu il poate face mai mandru si mai multumit. Bineinteles, nu sa aduca pahare sau farfurii pe masa, dar ar putea sa aseze tacamurile sau sa ii dati sarcina ca dimineata el sa fie cel care aseaza cutia de cereale pe masa.
Lasati-l sa aiba responsabilitati simple: invatati-l ca trebuie sa isi duca singur la chiuveta bolul din care a mancat cerealele, ca trebuie sa isi aranjeze jucariile daca nu se mai joaca cu ele, ca trebuie sa isi puna la cosul de rufe hainele murdare. Asa veti putea vedea pana cand este nevoie sa ii mai acordati ajutor si in ce situatii. Si rezistati tentatiei de a-i sari in ajutor de indata ce s-a lansat intr-o actiune pe care n-a mai incercat sa o faca singur niciodata. Poate veti avea placuta surpriza sa constatati ca a putut si singur.
Lasati-l sa aleaga: cand este posibil si nu prea important, lasati-i dreptul de a alege. Nu in mod necesar hainele cu care sa se imbrace, insa dati-i variante: "vrei bluza cu Tweety sau cea cu Tom si Jerry?"
Invatati-l sa isi asume responsabilitatea pentru faptele care le face: a uitat sa isi ia sapca de la gradinita? Nu mai stie la ce ora trebuie sa fie la ziua colegului sau de clasa? Nu va implicati prea mult, lasati-l pe el sa fie cel care va cauta solutii pentru a iesi din incurcatura. Asa va invata sa fie inventiv. Dar atentie: sa nu inceapa sa minta pentru a iesi din incurcaturi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)