Doza de rabdare...

Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu
se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul si impinsul,
cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il
incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De
aceea, aproape ca i-au dat lacrimile, cand copilul i-a zis:
- Doamna, dar sunt puse invels...
Intr-adevar, erau puse gresit... Nu a fost cu nimic mai usor, sa ii scoata
cizmulitele, decat sa i le puna. Totusi a reusit sa isi pastreze calmul, pana
cand cizmulitele au fost iar incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar, de
data aceasta, asa cum trebuia. Insa atunci baietelul a zis:
- Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!!
In loc sa tipe la el 'De ce nu mi-ai spus?', educatoarea si-a muscat buza
si, inca o data, s-a chinuit sa il descalte. Cand s-a terminat chinul
descaltatului, baietelul i-a spus:
- Sunt cizmulitele flatelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi.
Acum ea nu mai stia ce sa faca... Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa
stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cand,
in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a
intrebat:
- Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini, pentru a putea
pleca afara!
- Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pield...