Este bine să ne pedepsim copiii?
Pentru a răspunde, cel mai potrivit este să începem analizând o altă întrebare:
Ce dorim să schimbăm la copil prin pedeapsă?
Uneori recurgi la pedeapsă pentru a elimina sau schimba un comportament sau o atitudine care ţi se par nepotrivite, deplasate, neconcordante cu propriul tău mod de a te raporta şi de a înţelege o situaţie anume. In aceste momente este bine să iţi aminteşti că un copil nu are încă posibilităţile tale de înţelegere a lumii, el raportându-se diferit de tine la tot ceea ce-l inconjoară.
De asemenea, este foarte important şi modul în care copilul învaţă atitudinile sau comportamentele potrivite diverselor situaţii. Dacă doriţi să accepte corecţia dv., atunci este mai bine să îi explicaţi ce a greşit, decât să îl pedepsiţi. Altfel, el va învăţa numai ce ar trebui să facă pentru a nu fi pedepsit, însă nu va fi convins că acela este modul cel mai potrivit de a se comporta. Studiile arată că, pe termen lung, pedepsele (ca şi recompensele de altfel) reduc dorinţa de a învăţa, de asculta sfatul adultului.
Ce puteţi face, în schimb?
In primul rând, copilul trebuie să fie convins că îi este ascultat punctul de vedere. Puteţi începe prin a-l întreba de ce a ales să se comporte aşa, ce l-a determinat să aleagă acele cuvinte etc. Va simţi că îl trataţi cu respect şi răbdare, învăţând că şi el trebuie să se raporteze la cei din jurul lui în acelaşi mod.
După ce vă asiguraţi că şi-a explicat/motivat punctul de vedere, puteţi trece la pasul urmator, spunându-i în cuvinte de ce nu sunteţi de acord cu atitudinea lui, unde consideraţi că a greşit. Incercaţi să exprimaţi o dezaprobare fermă a faptelor sale, fără să generalizaţi la întreaga lui fire/atitudine.(De exemplu ii veti spune: "Nu imi place ca ai facut dezordine in dormitor!', in loc de "Esti un dezordonat!" sau "Nu imi place ca ai vorbit urat, ca ai lovit! etc", in loc de "Esti un copil rau!"). Puteţi să-i spuneţi care sunt consecinţele faptei sau cuvintelor lui, explicându-i implicaţiile. (Daca lovesti copii, nu vei mai avea cu cine sa te joci!) E bine ca explicaţiile să fie succinte. Copiii mici işi pot concentra atenţia pe durate foarte scurte de timp, astfel că motivele trebuie sa fie la fel de scurte.
In continuare, puteţi trece împreună la căutarea celor mai bune modalităţi de a face îmbunătăţiri/schimbări. Spuneţi copilului ce pretenţii aveţi. Alegeţi soluţiile cele mai simple şi utile. Dacă îi veţi oferi mai multe variante, el va putea alege singur ce i se potriveşte mai bine şi nu se va simţi forţat să adopte o atitudine impusă.
La final, copilul dumneavoastră va rămâne cu sentimentul că, în general, este un copil bun şi că, atunci când greseşte, poate gasi variante de rezolvare, iar dvs. i-le puteţi oferi. Acordaţi-i încredere!
Am postat acest articol pentru ca , de nenumarate ori, parintii mi-au cerut sfaturi pentru solutionarea "conflictelor" pe care le au acasa cu copiii. Eu cred ca fiecare parinte trebuie sa-si cunoasca copilul si singur va gasi laturile lui sensibile si parghiile necesare pentru o buna comunicare! Lasati-i impresia copilului ca face ce vrea el, ca dvs.nu interveniti in hotararile lui, ca este independent, asta isi doresc ei: sa fie supravegheati, dar de la departare!
miercuri, 1 septembrie 2010
Educatia in familie
Educatia in familie
Inainte de “a fi el insusi” copilul este un “altul” sau “altii”. Orice copil se construieste, se formeaza ca personalitate, ca OM dupa modelul oferit de imaginea celuilalt.
Orice sistem de educatie , ca act de formare a individului, incepe cu imitatia si se incheie cu identificarea unui model.
Imitatia si identificarea la copil se fac in raport cu “influentele” , intelegind prin acestea toate masurile cu caracter extern exercitate de parinti asupra copilului.
Orice educatie, ca proces de formare a copilului, trebuie sa inceapa si sa se desfasoare in cadrul grupului familial de origine al acestuia. Persoanele carora le revine sarcina formarii copilului sunt in primul rind parintii. In mod egal insa, prin prezenta lor in cadrul grupului familial, la formarea copilului vor mai contribui si bunicii, fratii mai mari, sau daca este cazul, alte rude apropiate ale copilului.
Rolurile principale, directe si responsabile de educatia copilului le au insa parintii acestuia. Dar, si in acest caz, rolul tatalui si al al mamei sunt diferentiate.
In cadrul grupului familial, barbatul, in calitatea sa de tata, simbolizeaza interdictia si forta sa disciplinara, imaginea autoritatii.
Pentru orice tata, copilul este in primul rind o afirmare a virilitatii sale, ca prezenta in familie. In cazul in care copilul este baiat, el va avea pentru tatal sau semnificatia simbolica a “continuitatii” acestuia. Se poate desprinde din aceasta ca, asa cum tatal reprezinta un simbol pentru copil, si copilul reprezinta un anumit simbol pentru tata. In cadrul relatiei “tata - copil’ exista un schimb psihologic reciproc.
Tatal este simbolul autoritatii care regleaza relatiile colective, asigura securitatea si increderea familiei. Prin aceasta, el devine “centrul de greutate” al familiei si modelul principal de referinta.
Modul cum tatal isi exercita rolurile sale difera in raport cu tipul de tata. In sensul acesta, se disting citeva tipuri de tata, dupa cum urmeaza:
· Tata agresiv, violent, autoritar, intolerant
· Tatal cald, prietenos
· Tatal anxios, depreviv, inchis, defetist
Devenit adult, in majoritatea cazurilor, copilul va imita la rindul sau modelul tatalui pe care l-a avut.
Mama reprezinta centrul experientelor copilului pe plan fiziologic, psihologic, afectiv si intelectual. Ea reprezinta sursa esentiala a intregii lui dezvoltari mentale, precum si sursa de stimuli emotionali - afectivi orientate catre acesta.
Pentru copil, mama reprezinta primul contact cu semenii. Relatia dintre mama si copil se realizeaza prin: voce, hrana, miros, miscare, sentimentul de securitate, satisfactie, joc.
Mama reprezinta pentru copil nu numai o sursa de stimuli pozitivi, cum este de dorit, ci si o sursa de frustrari si carente cu efect negativ. Se pare ca in sensul acesta mama in raport cu tatal, are un efect mult mai direct, mai important si imediat asupra dezvoltarii copilului. Efectele negative ale modelului matern se vor manifesta mai tirziu in comportamentul si atitudinile copilului, in modelul personalitaii acestuia, in special in sfera emotional-afectiva; acestea pot declansa aparitia unei largi game de boli la copil, pe plan somatic, psihic sau psihosomatic.
Se pot distinge urmatoarele tipuri de mama:
· Mama captiva, caracterizata prin egoism, arhaism al comportamentului afectiv, caracter imperios, vigilent;
· Mama abuziva, nu poate desprinde dragostea materna de propria ei persoana;
· Mama nesecurizata, cea care priveste copilul ca pe un mijloc si nu ca pe un scop;
· Mama intelectuala, caracterizata prin ordine, corectitudine, metoda, grija pentru echilibrul alimentar si igienic, acestea prelevind asupra aspectelor emotional- afective
· Mama copiilor infirmi, este hipergrijulie, scrupuloasa, agresiva uneori fata de infirm, caruia ii raneste uneori orgoliul inducindu-i un sentiment de inferiotitate.
Tatal si mama influienteaza copilul nu numai prin comportamentul lor individual, ci si prin natura relatiilor lor conjugale. Copilul va percepe relatiile conflictuale dintre parinti. Tulburarile din interiorul cuplului vor genera la rindul lor, in mod secundar, tulburari ale copilului. S-a observat ca trei sferturi dintre copii cu tulburari caracteriale si de comportament au parintii despartiti, iar in cazul copiilor asociali si agresivi se constata existenta la acestia a unor relatii familiale marcate de violenta si agresivitate ale parintilor unul impotriva celuilalt.
Din punct de vedere psihologic, copilul este si rezultatul naturii relatiilor dintre parintii sai.
Referindu-ne la virsta copilariei, putem spune cu certitudine ca gradinita impreuna cu familia si biserica reprezinta cei “trei stilpi” ai educatiei copilului, care ii modeleaza personalitatea, ii formeaza atitudini si conduite, ii creaza un anumit spirit.
In momentul cind ajunge la gradinita , copilul este putratorul experientelor sale familiale: emotii, relatii interumane, modele, conflicte.
Pe aceasta temelie cladita in familie incepem noi, in gradinita sa construim, dar va asiguram ca, de calitatea “fundatiei “, va depinde trainicia cladirii.
Bibliografie:
Enachescu, Constantin, Tratat de Psihanaliza si Psihoterapie, Editura Polirom 2007
Inainte de “a fi el insusi” copilul este un “altul” sau “altii”. Orice copil se construieste, se formeaza ca personalitate, ca OM dupa modelul oferit de imaginea celuilalt.
Orice sistem de educatie , ca act de formare a individului, incepe cu imitatia si se incheie cu identificarea unui model.
Imitatia si identificarea la copil se fac in raport cu “influentele” , intelegind prin acestea toate masurile cu caracter extern exercitate de parinti asupra copilului.
Orice educatie, ca proces de formare a copilului, trebuie sa inceapa si sa se desfasoare in cadrul grupului familial de origine al acestuia. Persoanele carora le revine sarcina formarii copilului sunt in primul rind parintii. In mod egal insa, prin prezenta lor in cadrul grupului familial, la formarea copilului vor mai contribui si bunicii, fratii mai mari, sau daca este cazul, alte rude apropiate ale copilului.
Rolurile principale, directe si responsabile de educatia copilului le au insa parintii acestuia. Dar, si in acest caz, rolul tatalui si al al mamei sunt diferentiate.
In cadrul grupului familial, barbatul, in calitatea sa de tata, simbolizeaza interdictia si forta sa disciplinara, imaginea autoritatii.
Pentru orice tata, copilul este in primul rind o afirmare a virilitatii sale, ca prezenta in familie. In cazul in care copilul este baiat, el va avea pentru tatal sau semnificatia simbolica a “continuitatii” acestuia. Se poate desprinde din aceasta ca, asa cum tatal reprezinta un simbol pentru copil, si copilul reprezinta un anumit simbol pentru tata. In cadrul relatiei “tata - copil’ exista un schimb psihologic reciproc.
Tatal este simbolul autoritatii care regleaza relatiile colective, asigura securitatea si increderea familiei. Prin aceasta, el devine “centrul de greutate” al familiei si modelul principal de referinta.
Modul cum tatal isi exercita rolurile sale difera in raport cu tipul de tata. In sensul acesta, se disting citeva tipuri de tata, dupa cum urmeaza:
· Tata agresiv, violent, autoritar, intolerant
· Tatal cald, prietenos
· Tatal anxios, depreviv, inchis, defetist
Devenit adult, in majoritatea cazurilor, copilul va imita la rindul sau modelul tatalui pe care l-a avut.
Mama reprezinta centrul experientelor copilului pe plan fiziologic, psihologic, afectiv si intelectual. Ea reprezinta sursa esentiala a intregii lui dezvoltari mentale, precum si sursa de stimuli emotionali - afectivi orientate catre acesta.
Pentru copil, mama reprezinta primul contact cu semenii. Relatia dintre mama si copil se realizeaza prin: voce, hrana, miros, miscare, sentimentul de securitate, satisfactie, joc.
Mama reprezinta pentru copil nu numai o sursa de stimuli pozitivi, cum este de dorit, ci si o sursa de frustrari si carente cu efect negativ. Se pare ca in sensul acesta mama in raport cu tatal, are un efect mult mai direct, mai important si imediat asupra dezvoltarii copilului. Efectele negative ale modelului matern se vor manifesta mai tirziu in comportamentul si atitudinile copilului, in modelul personalitaii acestuia, in special in sfera emotional-afectiva; acestea pot declansa aparitia unei largi game de boli la copil, pe plan somatic, psihic sau psihosomatic.
Se pot distinge urmatoarele tipuri de mama:
· Mama captiva, caracterizata prin egoism, arhaism al comportamentului afectiv, caracter imperios, vigilent;
· Mama abuziva, nu poate desprinde dragostea materna de propria ei persoana;
· Mama nesecurizata, cea care priveste copilul ca pe un mijloc si nu ca pe un scop;
· Mama intelectuala, caracterizata prin ordine, corectitudine, metoda, grija pentru echilibrul alimentar si igienic, acestea prelevind asupra aspectelor emotional- afective
· Mama copiilor infirmi, este hipergrijulie, scrupuloasa, agresiva uneori fata de infirm, caruia ii raneste uneori orgoliul inducindu-i un sentiment de inferiotitate.
Tatal si mama influienteaza copilul nu numai prin comportamentul lor individual, ci si prin natura relatiilor lor conjugale. Copilul va percepe relatiile conflictuale dintre parinti. Tulburarile din interiorul cuplului vor genera la rindul lor, in mod secundar, tulburari ale copilului. S-a observat ca trei sferturi dintre copii cu tulburari caracteriale si de comportament au parintii despartiti, iar in cazul copiilor asociali si agresivi se constata existenta la acestia a unor relatii familiale marcate de violenta si agresivitate ale parintilor unul impotriva celuilalt.
Din punct de vedere psihologic, copilul este si rezultatul naturii relatiilor dintre parintii sai.
Referindu-ne la virsta copilariei, putem spune cu certitudine ca gradinita impreuna cu familia si biserica reprezinta cei “trei stilpi” ai educatiei copilului, care ii modeleaza personalitatea, ii formeaza atitudini si conduite, ii creaza un anumit spirit.
In momentul cind ajunge la gradinita , copilul este putratorul experientelor sale familiale: emotii, relatii interumane, modele, conflicte.
Pe aceasta temelie cladita in familie incepem noi, in gradinita sa construim, dar va asiguram ca, de calitatea “fundatiei “, va depinde trainicia cladirii.
Bibliografie:
Enachescu, Constantin, Tratat de Psihanaliza si Psihoterapie, Editura Polirom 2007
luni, 30 august 2010
Un Pitic a mai crescut cu un an!!!!!!!!!!!
Tudor a implinit 4 anisori in aceasta vara si abia asteapta sa le povesteasca colegilor despre petrecerea lui!!
joi, 19 august 2010
Bianca la mareeee...
Pana atunci pupici si vacanta placuta in continuare!!!!!!!!!!!!!
joi, 5 august 2010
Un pitic la malul marii...
Un pitic la malul marii...
E vacanta si cu siguranta toti piticii au facut cate ceva care sa le raman mereu in minte din aceasta vara: o sotie la tara, o nazdravanie acasa, o jucarie pe care si-au dorit-o mult sau o balaceala in apa sarata a marii. Din pacate nu am fotografii decat din vacanta lui Luca! Mi-as dori , ca parintii, care citesc blogul si in vacanta, sa-mi trimita fotografii din vacanta Piticilor mei... ai nostri, pe e-mail stanadaniela@yahoo.com si promit ca le voi posta, pentru ca sunt sigura ca Piticii vor fi incantati sa-si vada amintirile aici, in casa nostra, dar si pe ale camarazilor lor de la gradi.
Marea e pentru Luca locul unde gaseste, la un loc, tot ce-i place mai mult: NISIP si APA , in cantitati incomensurabile. Marea e cea care, acum 2 ani, l-a invatat sa faca primii pasi, in incercarea de a junge la APA, iar anul trecut l-a invatat sa aiba incredere in ea si sa inventeze jocuri in apa. Anul acesta, marea a avut o noua surpriza pentru Luca: VALURILE!~~~~ Daca la inceput l-au speriat atat de tare, incat a vomitat de teama, apoi s-au imprietenit, s-au rostogolit, s-au imbratisat, s-au luptat... Anul acesta am gasit si delfini la Delfinariu (anul trecut am ramas dezamagiti de REPTILE!) si ne-am plimbat din nou cu gondola, dar dintre toate experientele, cel mai mult a ramas impresionat de intoarcerea acasa cu... TRENUL!Fascinat de neaosii nostri vanzatori de porumb fiert, Luca a gasit si el ceva de vanzare pe plaja: APA FIERBINTE!!! cine mai doreste? (Pusa intr-o punga "uitata" de un turist, care si astazi poate mai discuta, oripilat, despre conditiile de la marea noastra albastra !!)
Cat de norocosi suntem cu totii ca putem (re)descoperi lumea, natura prin ochii neintinati, neinraiti ai copiilor nostri, ca ne putem bucura din nou, alaturi de ei si de altceva decat de o samanta sparta la buza marii, incinsi de soare si plictisiti de concediul intotdeauna prea scurt!!!
E vacanta si cu siguranta toti piticii au facut cate ceva care sa le raman mereu in minte din aceasta vara: o sotie la tara, o nazdravanie acasa, o jucarie pe care si-au dorit-o mult sau o balaceala in apa sarata a marii. Din pacate nu am fotografii decat din vacanta lui Luca! Mi-as dori , ca parintii, care citesc blogul si in vacanta, sa-mi trimita fotografii din vacanta Piticilor mei... ai nostri, pe e-mail stanadaniela@yahoo.com si promit ca le voi posta, pentru ca sunt sigura ca Piticii vor fi incantati sa-si vada amintirile aici, in casa nostra, dar si pe ale camarazilor lor de la gradi.
Marea e pentru Luca locul unde gaseste, la un loc, tot ce-i place mai mult: NISIP si APA , in cantitati incomensurabile. Marea e cea care, acum 2 ani, l-a invatat sa faca primii pasi, in incercarea de a junge la APA, iar anul trecut l-a invatat sa aiba incredere in ea si sa inventeze jocuri in apa. Anul acesta, marea a avut o noua surpriza pentru Luca: VALURILE!~~~~ Daca la inceput l-au speriat atat de tare, incat a vomitat de teama, apoi s-au imprietenit, s-au rostogolit, s-au imbratisat, s-au luptat... Anul acesta am gasit si delfini la Delfinariu (anul trecut am ramas dezamagiti de REPTILE!) si ne-am plimbat din nou cu gondola, dar dintre toate experientele, cel mai mult a ramas impresionat de intoarcerea acasa cu... TRENUL!Fascinat de neaosii nostri vanzatori de porumb fiert, Luca a gasit si el ceva de vanzare pe plaja: APA FIERBINTE!!! cine mai doreste? (Pusa intr-o punga "uitata" de un turist, care si astazi poate mai discuta, oripilat, despre conditiile de la marea noastra albastra !!)
Cat de norocosi suntem cu totii ca putem (re)descoperi lumea, natura prin ochii neintinati, neinraiti ai copiilor nostri, ca ne putem bucura din nou, alaturi de ei si de altceva decat de o samanta sparta la buza marii, incinsi de soare si plictisiti de concediul intotdeauna prea scurt!!!
Savurati cafeaua, nu cestlie!!!!!!!!!!!
“Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toti avand joburi si pozitii de vis, masini si case au facut o vizita unui fost profesor din facultate.
Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.
Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana profesorul le-a zis :
- Daca ati observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina, lasand cestile, simple si ieftine, goale pe masa.
E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi.
Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust!
Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei! In cele mai multe cazuri, o face doar sa fie mai scumpa sau, in alte cazuri, nu putem vedea ce e de fapt inauntru.
Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi, inconstient, ati ales cele mai scumpe si bune cesti.
Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt, gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.
Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile.
Doar ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA!
Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna viata.
Doar ne ajuta sa traim viata! Nu definesc ceea ce inseamna viat!. Din contra, majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii, care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.
Cateodata concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua!
Cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri! Cei mai feiriciti oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa. ”
Savurati cafeaua, nu cestile!
Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.
Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana profesorul le-a zis :
- Daca ati observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina, lasand cestile, simple si ieftine, goale pe masa.
E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi.
Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust!
Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei! In cele mai multe cazuri, o face doar sa fie mai scumpa sau, in alte cazuri, nu putem vedea ce e de fapt inauntru.
Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi, inconstient, ati ales cele mai scumpe si bune cesti.
Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt, gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.
Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile.
Doar ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA!
Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna viata.
Doar ne ajuta sa traim viata! Nu definesc ceea ce inseamna viat!. Din contra, majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii, care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.
Cateodata concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua!
Cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri! Cei mai feiriciti oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa. ”
Savurati cafeaua, nu cestile!
luni, 28 iunie 2010
Gandurile "nescrise" ale copiilor nostri
Sfaturi pentru parinti
1. Nu mă răsfăţa! Ştiu foarte bine că nu mi se cuvine tot ceea ce cer. Dar te încerc totuşi!
2. Nu-ţi fie teamă să fii ferm cu mine! Eu prefer aşa. Asta mă aşază la locul meu.
3. Nu folosi forţa cu mine! Asta mă obişnuieşte cu ideea că numai puterea contează. Voi răspunde mult mai bine, dacă sunt condus.
4. Nu-mi face promisiuni! S-ar putea să nu le poţi ţine. Asta mă va face să-mi pierd încrederea în tine.
5. Nu răspunde provocărilor mele, atunci când spun sau fac lucruri care te supără! Voi încerca să capăt şi mai multe “victorii”.
6. Nu mă face să mă simt mai mic decât sunt! Voi încerca să-ţi demonstrez contrariul, purtându-mă ca o “persoană importantă”.
7. Nu face în locul meu nimic din ceea ce aş putea să fac şi singur! Asta mă face să ma simt ca un copil mic şi voi continua să te folosesc în serviciul meu.
8. Nu mă corecta în public! Voi fi mult mai sensibil, dacă-mi vei vorbi blând, între patru ochi.
9. Nu încerca să discuţi comportamentul meu în febra conflictului! Din anumite motive, auzul meu nu e foarte bun în acel moment, iar cooperarea mea e chiar şi mai slabă. E mai bine să acţionezi aşa cum este cazul, dar hai să nu vorbim despre asta decât mai târziu!
10. Nu încerca să-mi ţii predici!Vei fi surprins să constaţi cât de bine ştiu ce e bine sau rău!
11. Nu mă face să simt că greşelile mele sunt păcat! Trebuie să învăţ să fac greşeli, fără a avea sentimentul că nu sunt bun de nimic.
12. Nu mă cicăli! Dacă o faci, va trebui să mă protejez, prin a părea surd.
13. Nu mă pedepsi prea tare! Mă sperii uşor şi atunci spun minciuni.
14. Nu uita că-mi place să experimentez! Învăţ din asta, deci te rog să te obişnuieşti.
15. Nu mă feri de consecinţe! Trebuie să învăţ din experienţă!
16. Nu băga prea mult în seamă indispoziţiile mele! S-ar putea să profit de faptul că îmi acorzi mai multă atenţie când sunt bolnav.
17. Nu mă respinge când pun întrebări cinstite! Dacă o faci, vei constata că nu te mai întreb şi îmi caut informaţiile în altă parte.
18. Nu încerca niciodată să arăţi că eşti perfect sau infailibil! Mă faci să mă simt că nu voi putea să te ajung niciodată.
19. Nu te teme că petrecem prea puţin timp împreună! Ceea ce contează este cum îl petrecem.
20. Nu te teme dacă eu sunt speriat! Voi deveni şi mai speriat. Arată-te curajos!
21. Poartă-te cu mine, cum te porţi cu prietenii tăi; atunci voi deveni şi eu prietenul tău! Ţine minte: învăţ mai mult de la un model decât de la un critic.
Şi, în afară de asta, te iubesc foarte mult … te rog, iubeşte-mă şi tu în schimb!
Va recomand sa cititi carti de "educare'' a parintilor si veti fi surprinsi sa aflati raspunsuri la multe din intrebarile dumneavoastra!
1. Nu mă răsfăţa! Ştiu foarte bine că nu mi se cuvine tot ceea ce cer. Dar te încerc totuşi!
2. Nu-ţi fie teamă să fii ferm cu mine! Eu prefer aşa. Asta mă aşază la locul meu.
3. Nu folosi forţa cu mine! Asta mă obişnuieşte cu ideea că numai puterea contează. Voi răspunde mult mai bine, dacă sunt condus.
4. Nu-mi face promisiuni! S-ar putea să nu le poţi ţine. Asta mă va face să-mi pierd încrederea în tine.
5. Nu răspunde provocărilor mele, atunci când spun sau fac lucruri care te supără! Voi încerca să capăt şi mai multe “victorii”.
6. Nu mă face să mă simt mai mic decât sunt! Voi încerca să-ţi demonstrez contrariul, purtându-mă ca o “persoană importantă”.
7. Nu face în locul meu nimic din ceea ce aş putea să fac şi singur! Asta mă face să ma simt ca un copil mic şi voi continua să te folosesc în serviciul meu.
8. Nu mă corecta în public! Voi fi mult mai sensibil, dacă-mi vei vorbi blând, între patru ochi.
9. Nu încerca să discuţi comportamentul meu în febra conflictului! Din anumite motive, auzul meu nu e foarte bun în acel moment, iar cooperarea mea e chiar şi mai slabă. E mai bine să acţionezi aşa cum este cazul, dar hai să nu vorbim despre asta decât mai târziu!
10. Nu încerca să-mi ţii predici!Vei fi surprins să constaţi cât de bine ştiu ce e bine sau rău!
11. Nu mă face să simt că greşelile mele sunt păcat! Trebuie să învăţ să fac greşeli, fără a avea sentimentul că nu sunt bun de nimic.
12. Nu mă cicăli! Dacă o faci, va trebui să mă protejez, prin a părea surd.
13. Nu mă pedepsi prea tare! Mă sperii uşor şi atunci spun minciuni.
14. Nu uita că-mi place să experimentez! Învăţ din asta, deci te rog să te obişnuieşti.
15. Nu mă feri de consecinţe! Trebuie să învăţ din experienţă!
16. Nu băga prea mult în seamă indispoziţiile mele! S-ar putea să profit de faptul că îmi acorzi mai multă atenţie când sunt bolnav.
17. Nu mă respinge când pun întrebări cinstite! Dacă o faci, vei constata că nu te mai întreb şi îmi caut informaţiile în altă parte.
18. Nu încerca niciodată să arăţi că eşti perfect sau infailibil! Mă faci să mă simt că nu voi putea să te ajung niciodată.
19. Nu te teme că petrecem prea puţin timp împreună! Ceea ce contează este cum îl petrecem.
20. Nu te teme dacă eu sunt speriat! Voi deveni şi mai speriat. Arată-te curajos!
21. Poartă-te cu mine, cum te porţi cu prietenii tăi; atunci voi deveni şi eu prietenul tău! Ţine minte: învăţ mai mult de la un model decât de la un critic.
Şi, în afară de asta, te iubesc foarte mult … te rog, iubeşte-mă şi tu în schimb!
Va recomand sa cititi carti de "educare'' a parintilor si veti fi surprinsi sa aflati raspunsuri la multe din intrebarile dumneavoastra!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)