Bun sosit, dragi Pitici in anul scolar 2010-2011!

Ne-am reintalnit cu totii intr-o dimineata de toamna, printre frunze, flori si zumzet de copii! Iata , pornim iar in aventura cunoasterii, 33 de Pitici Voinici si doamna educatoare, la carma corabiei... Avem sperante, curiozitati si, mai ales, multa pofta de joaca. Ne-am regasit sala de grupa primitoare, luminoasa, iar parintii ne-au ajutat s-o facem si mai frumoasa, imbogatind-o cu jucarii si carti noi, iar, pentru asta, LE MULTUMIM!!
In primele 2 saptamani ne-am reamintit lucruri invatate anul trecut: anotimpurile si aspectele lor, cifrele, culorile si formele geometrice; cantecelele, poeziile si povestile noastre. Ne-am reamintit ce inseamna sa fii prescolar: sa colaborezi cu prietenii la joaca si la activitatile de invatare, sa te speli si sa mananci singurel etc. Piticii au foast foarte invantati sa ne povesteasca ce au facut in vacanta, ce au invat nou, cer au vizitat.

In urma EVALUARII INITIALE, in proportie de 95% din copii au atins comportamentele vizate, deci AVENTURA POATE INCEPE!

Sa invatam sa fim PARINTI BUNI!

Cu siguranţă, nu există o singură modalitate de a îngriji şi educa propriul copil. Stilurile părinţilor sunt extrem de variate. În zilele noastre, unii părinţi sunt atât de preocupaţi de carieră, sunt stresaţi de problemele cotidiene, sunt foarte ocupaţi încât problemele copiilor sunt trecute în plan secund. Îmi permit să dau câteva sugestii care să ne ajute părinţii să oferim  copiilor echilibrul emoţional şi o dezvoltare psihică sigură, cu atât mai mult, cu cât ştim cu toţii de foarte multe situaţii cu copii-problemă (copii abandonaţi, copii în grija altor persoane decât părinţii, familii monoparentale e.t.c.)

Ce poate face un părinte pt. dezvoltarea armonioasă a copilului?
-să facă tot posibilul pentru a-i asigura o casă sigură, mâncare adecvată, controale medicale periodice şi exerciţii fizice
-să fie atent la etapele dezvoltării copilului, pentru a nu avea aşteptări prea mari sau prea puţine de la el
-să încurajeze copilul să-şi exprime sentimentele şi să îi respectaţi opţiunile
-este bine să li se explice că toţi oamenii experimentează teama, durerea, furia şi anxietatea; să fie ajutaţi să-şi exprime nemulţumirile în mod pozitiv, fără a recurge la isterii sau violenţe
-să încurajaţi respectul reciproc şi încrederea; nu ridicaţi tonul chiar dacă nu sunteţi de acord cu el sau cu ce spune acesta
-să ţineţi în permanenţă deschise canalele de comunicare
-ascultaţi-l pe copil şi folosiţi numai cuvinte sau expresii, exemple pe care el le poate înţelege
-să-l încurajaţi să pună întrebări şi să vă exprimaţi disponibilitatea de a discuta despre absolut orice subiect
-să fiţi onest şi să vă concentraţi pe exemple pozitive
-să fiţi un bun exemplu pt. copil pentru că acesta vă copiază
-când sunteţi incapabil să vă controlaţi propria frustare şi vă simţiţi depăşit de comportamentul copilului, nu ezitaţi să cereţi ajutor
 -să încurajaţi talentele copilului, dar să-i şi acceptaţi limitele
-să stabiliţi ţeluri care să fie bazate pe capacităţile copilului, nu pe aşteptările altcuiva;
-să creaţi o atmosferă de sărbătoare pentru a evidenţia realizările copilului
-să nu comparaţi capacităţile propriului copil cu cele ale altor copii, ci apreciaţi-i unicitatea
-să petreceţi cu regularitate timp cu copilul d-voastră, ajutaţi-l să facă faţă suişurilor şi coborâşurilor vieţii
-să fiţi încrezători în capacitatea copilului de a se descurca în situaţii noi
-să-l disciplinaţi constructiv, fără pedepse fizice
-dacă-l iubiţi necondiţionat îl veţi putea învăţa cu uşurinţă care este valoarea unei scuze, a cooperării, a răbdării, iertării şi consideraţiei pentru ceilalţi

„A fi părinte este o slujbă foarte dificilă”-deci nu vă aşteptaţi să fie totul perfect!

Cum a creat Dumnezeu profesorul!

Bunul Dumnezeu crea profesori. Era in a sasea zi de munca peste program si stia ca avea o responsabilitate extraordinara, caci profesorii aveau sa influenteze sufletele pline de sensibilitate ale atator copilasi. Deodata aparu un inger si-I spuse:

“Iti ia mult timp sa-l duci la bun sfarsit pe acesta. “
“Da”, zise Dumnezeu, “dar ai citit ce specificatii tehnice are aceasta comanda?”
PROFESOR
…trebuie sa se ridice deasupra tuturor elevilor desi trebuie sa se puna la mintea lor
… trebuie sa fie capabil sa faca 180 de lucruri in acelasi timp care nu au nici o legatura cu obiectul pe care-l preda.
…sa traiasca cu cafea si resturi.
.. sa comunice elevilor cunostinte fundamentale pentru ei si in cele mai multe cazuri sa si aiba dreptate.
… sa-si gaseasca mai mult timp pentru altii decat pentru sine.
,,, sa aiba vesnic pe fata un zambet care poate rezista reducerilor de slariu, copiilor problema si parintilor ingrijorati
… sa continue sa-si faca meseria atunci cand parintii ii pun fiecare miscare la indoiala sic and altii nu il sustin.
… sa aiba 6 perechi de maini.
“Sase perechi de maini”, zise ingerul, “asta e imposibil. “
“Ei, bine”, zise Dumnezeu, “nu mainile sunt problema. Cel mai greu este cu cele trei perechi de ochi. ”
Ingerul IL privi neincrezator: “Trei perechi de ochi… la un model standard?”
Dumnezeu aproba din cap. “O pereche sa-l vada pe elev asa cum este el in realitate si nu cum l-au etichetat unii. Alta pereche este la spate pentru ca profesorul sa vada ceea ce nu e de vazut dar trebuie cunoscut. Ochii din fata sunt doar pentru ca sa vada cum actioneaza copilul, pentru ca mai apoi sa poata reflecta asupra acestuia astfel: “ Inteleg si cred in tine”, fara macar sa-i spuna copilului un cuvant.
“Doamne,” zise ingerul, acesta este un proiect foarte mare si cred ca ar trebui sa lucrezi maine la el. “
“ Nu pot”, zise Dumnezeu, “ caci sunt foarte aproape de a crea ceva foarte asemanator Mie. Am unul care vine la munca si cand este bolnav… are un loc special in inima lui pentru copiii care nu sunt ai lui…intelege toate framantarile prin care trec cei aflati in dificultate…niciodata nu-si ia de buni elevii… ”
Ingerul se uita cu atentie la modelul pe care-l crea Dumnezeu.
“Are inima prea blanda”, spuse ingerul.
“ Da”, zise Dumnezeu, “dar si dura.Nu-ti poti inchipui ce poate indura sau ce poate face acest profesor, daca e nevoie.”
“Poate sa gandeasca?”, intreba ingerul.
“Nu numai sa gandeasca, dar si sa faca rationamente si compromisuri.”
Ingerul se apropie sa se uite mai bine la model si-si trecu degetele peste obrazul acestuia.
“Ei, bine, Doamne”, spuse ingerul, ‘se pare ca ai facut o treaba buna, dar pe undeva pica. Ti-am spus eu ca ai pus prea multe in acest model. Nu poti sa-ti imaginezi ce stressai pus pe umerii acestui profesor.”
Dumnezeu se apropie si culese picatura de apa de pe obrazul profesorului. Picatura sclipea in soare.
“Nu curge nimic”, spuse El. “ Este o lacrima”.
“O lacrima? Ce este aceea? ”, intreba ingerul. “La ce foloseste o lacrima?”
“Dumnezeu raspunse dupa indelunga chibzuiala: “ Este pentru bucuria si mandria de a vedea cum un copil reuseste sa resolve si cea mai mica sarcina. Este pentru singuratatea copiilor carora le e greu sa se adapteze si pentru compasiunea fata de sentimentele parintilor lor. Vine din durerea de a nu putea sa ajunga la unii copii si dezamagirea pe care o simt acei copii. Vine adesea atunci cand profesorul a stat un an cu o clasa si trebuie sa-si ia ramas bun de la acei copii si sa fie gata sa intampine o noua clasa. “
“Doamne!”, zise ingerul. “Chestia cu lacrima e grozava… Esti un geniu!”
Dumnezeu ii arunca o privire grava:”N-am pus-o eu acolo. ”

Casa celor o mie de oglinzi (folclor japonez)

Vedem in jurul nostru din ce in ce mai multa violenta: verbala, fizica... Violenta a devenit pentru cei mici "un cod de onoare"... Dar oare unde invata copiii nostri VIOLENTA?! Acasa, pe strada, la gradinita, in desene... pretutindeni... Impreuna haideti sa combatem violenta! Fiecare pas conteaza!

Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept "CASA CELOR O MIE DE OGLINZI". Un catelus mititel, vesel din fire, prietenos s-a hotarat sa viziteze acest loc vestit. Cand a ajuns acolo, sarea vesel pe scari si a intrat in casa. S-a uitata pe hol cu urechiusele ridicate, dand din coada. Spre marea lui uimire s-a trezit ca o mie de catelusi prietenosi il priveau fericiti, dand din coada ca si el. a primit o mie de zambete l;a fel de calde si prietenoase. A plecat fericit, gandind "Este un loc minunat, unde mi-am facut multi prieteni! Cu siguranta ma voi intoarce aici si altadata!"
In acelasi sat, un alt caine , care nu era asa de fericit ca primul s-a gandit sa viziteze si el casa despre care toata lumea vorbea. A urcat cu greu scara, cu capul plecat si cu coada intre picioare. Cand a intrat, a vazut o mie de caini tristi si neprietenosi uitandu-se la el. S-a speriat, zbarlindu-se pe spate si maraind. Cand cei o mie de caini au inceput si ei sa maraie, s-a speriat si a luat-o la fuga. Odata iesit afara, s-a gandit: "Este un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata!"
MORALA:
In viata toate chipurile sunt oglinzi! Ce fel de reflexie vezi pe chipul celor cu care te intalnesti?

Regulile parintelui modern

Traim intr-o lume intr-o continua schimbare. Sunt afectate o multitudine de aspecte ale vietii noastre cotidiene. Si rolul de parinte pare sa fie abordat diferit de regizorul care este VIATA. Bunicii ne spun ca ei nu ne-au crescut dupa atatea reguli si norme. Parintii nostri, la randul lor, ne ca nu ne-au crescut dupa „carte”. A fi parinte in ziua de azi, „acest azi al nostru”, pare a fi mai dificil, mai provocator ca niciodata. Oare cum e sa fii copil in ziua de azi? Cum se construieste in „acest astazi” relatia dintre parinte si copil? Iata, in cele ce urmeaza, cateva sfaturi ale psihologilor in ceea ce priveste fundamentul pe care se construieste o relatie adecvata parinte-copil.


Dragi parinti, incercati sa:

1. oferiti copilului sentimentul ca este iubit si dorit!

2. stabiliti relatii de cooperare si nu de subordonare
3. raspundeti-le sincer si adecvat varstei lor la intrebarile pe care vi le pun!

4. aveti rabdare cand va exaspereaza cu intrebari!

5. aratati-i ca poate fi independent dar sa-si asume si responsabilitatile care decurg din aceasta!

6. oferiti copilului Dvs. sentimentul securitatii personale si a securitatii caminului!

7. fiti un exemplu pentru copil, recunoscand atunci cind gresiti!

8. invatati-l abia apoi sa recunoasca greselile, fara a-l invinovati si pedepsi!

9. implicati copilul in luarea deciziilor, fie ca au legatura cu persoana sa, fie ca au legatura cu viata familiei!

10. incurajati-l atunci cand are de depasit un impas, are de rezolvat o problema, indiferent de ce natura e ea!

11. apreciati-i reusitele, fara insa a exagera cu laudele si recompensele (si, daca totusi o faceti, incercati sa fie proportionale cu reusitele)!

12. evitati amenintarile si ceea ce inseamna educatia prin frica!

13. evitati sa ii satisfaceti toate cerintele si poftele!

14. evitati sa faceti in locul lui lucruri pe care ar putea sa le faca si singur!

15. evitati sa-l faceti pe copil sa se simta inferior in raport cu ceilalti, oricare ar fi acei ceilalti!

16. evitati sa-l jigniti (din nou, atentie la sentimentul de inferioritate si neincrederea pe care puteti s-o saditi in el!)

17. evitati conduitele superprotective si corectarile excesive (ii vor inocula neincredere in capacitatile personale)!

18. evitati sa implicati copiii in dezacordurile care intervin intre Dvs si partener!

19. evitati stresul si socurile emotionale ale copilului, nefacandu-l martor la tensiunile si certurile care pot aparea in viata adultilor din jurul sau.

20. fiti consecventi si adoptati aceeasi strategie de rezolvare a problemelor, evitand trasmiterea unor mesaje confuze in ceea ce priveste regulile mamei sau regulile tatalui si sustinind implicit si explicit masurile luate de fiecare dintre parinti.

Dragi adulti – parinti, bunici - incercati sa fiti un partener sincer, cooperant si plin de iubire pentru copilul care creste sau il cresteti in apropiere. Si nu uitati: cheia pentru un parteneriat real intre copil si parinte este respectul pe care il acordam celuilalt, fie ca este un copil, fie ca este un adult la varsta senectutii. Rolul de copil, parinte, bunic il jucam pe rand in viata...

Matematica pe intelesul copiilor

Copiii mici pot invata matematica in joaca si din discutii. Cunostintele de matematica pot ajuta copilul in multe feluri - incepand din momentul in care va fi deja la scoala, cand merge sa cumpere ceva si in multe alte situatii. Matematica face parte din viata noastra cotidiana si trebuie sa o intelegem.


Comparatiile sunt activitati importante. Incercati sa incepeti prin a folosi cuvinte precum "mai mult", "mai putin", "mai lung", "mai scurt", "mai mare", "mai mic", "inalt", "scund", "usor", "greu".

Cuvintele il pot ajuta pe micutul Dvs sa inteleaga notiuni precum: "primul/cel din mijloc/ultimul", "mare/si mai mare/cel mai mare", "jos/mai jos/cel mai jos" si il pot ajuta pe copil sa inteleaga cum sa isi aranjeze singur jucariile pe raft, sa aranjeze papucii dupa marimi, de la cei mai mari, pana la cei mai mici.

Vorbind despre timp este un alt mod de a-l face pe copil sa inteleaga idei matematice. Copiii mici nu pot fi intotdeauna capabili sa spuna timpul corect sau sa inteleaga cuvintele care au legatura cu notiunile de timp. Vorbiti-i despre cum se scurge timpul, pe masura ce trece o zi in care v-ati propus sa il initiati in aceste notiuni. Folositi cuvinte precum "devreme" sau "tarziu" pentru a descrie un moment al zilei pe care il asteapta. De asemenea, asociati aceste cuvinte activitatilor zilnice ale copilului: dimineata si mic dejun, pranz si dupa masa si ajutati-l pe copil sa le inteleaga. Spuneti-i "tocmai te-ai trezit dupa ce ai dormit putin; acum este deja dupa masa".
Indatoririle in casa sunt modul perfect de a pune in practica notiunile invatate. Cateva idei:

- rugati copilul sa puna masa, sa numere tacamurile, farfuriile, servetelele;

- sa va ajute sa sortati lenjeria in functie de cat de mare este si cui ar putea sa ii vina hainele respective;

- sa isi aranjeze intr-o anumita ordine jucariile (dupa marime, culoare)

- sa va ajute cand gatiti, cu masuratul/cantaritul/numaratul ingredientelor;

- sa isi planifice o zi (dimineata ma trezesc, fac lucrurile astea, apoi vine pranzul, ma spal, mananc, ma culc, ma trezesc...).

Explicandu-i pe intelesul lui si jucandu-va cu copilul Dvs, puteti face invatarea matematicii mai amuzanta pentru acesta.

Cum sa ne ajutam copiii sa devina autonomi?

Copilul Dvs descopera lumea putin cate putin, in fiecare zi. Cu cat se va afla prins in "cotidian", cu atat mai mult se va simti in masura sa rezolve problemele care i se vor ivi si asa va dobandi mai multa incredere in el insusi. Cu conditia sa fie ajutat sa isi "ia zborul".


Ajutati-l sa isi ia zborul: O data ajuns la o varsta potrivita, scopul Dvs in educatia copilului este sa il invatati sa isi dobandeasca autonomia si sa devina independent (in anumite limite). Lasati-l sa faca singur unele lucruri daca isi manifeste dorinta si stiti ca nu i-ar dauna. Dvs v-ati dat silinta de-a lungul anilor sa ii aratati ca il iubiti, sa ii dati sfaturi, l-ati ajutat sa ii fie invatatura de minte anumite intamplari, l-ati invatat ca in viata mai apar si esecuri...acum este insa randul lui sa se descurce. Cauta mereu ocazii sa faca noi experimente? Acum aveti ocazia sa ii lasati libertate, aceste tentative de a face ce vrea ii vor intari caracterul. Ii vor permite sa se autocunoasca si sa isi stie limitele in viata.

Abtineti-va sa ii mai oferiti ajutor la cea mai mica problema: incercati sa rezistati tentatiei de a-i oferi jucariile la care ii este mai greu sa ajunga sau atunci cand face pe clovnul pe covor si nu mai stie cum sa revina la verticala singur. Lasati-l singur sa isi gaseasca echilibrul necesar pentru a termina ce a inceput. Nu-i mai oferiti jucaria la care se intinde sa ajunga, daca apreciati ca, cu putin efort, ar putea sa si-o ia singur. Acesta este unul din zecile de exemple.

Nu ii mai interziceti sa isi asume riscuri: in masuri rezonabile, bineinteles. Daca vrea sa urce singur scarile care duc in camera fratelui lui, propuneti-i sa urcati in spatele lui pentru a merge impreuna sa isi aleaga jucariile care ii plac.

Pregatiti-va sa pierdeti mai mult timp: intr-adevar, dureaza mai mult daca il lasati sa manance de unul singur piureul de banana cu biscuiti decat daca i-l dati Dvs cu lingurita. Sau fierbeti in suc propriu cand ,din nou, si-a luat geaca pe dos si sunteti in intarziere la pediatru. Dar ,repetati-va Dvs insiva ca timpul pe care il pierdeti acum este timp castigat pentru mai incolo.

Incredintati-i misiuni: dati-i spre rezolvare sarcini. Nimic nu il poate face mai mandru si mai multumit. Bineinteles, nu sa aduca pahare sau farfurii pe masa, dar ar putea sa aseze tacamurile sau sa ii dati sarcina ca dimineata el sa fie cel care aseaza cutia de cereale pe masa.

Lasati-l sa aiba responsabilitati simple: invatati-l ca trebuie sa isi duca singur la chiuveta bolul din care a mancat cerealele, ca trebuie sa isi aranjeze jucariile daca nu se mai joaca cu ele, ca trebuie sa isi puna la cosul de rufe hainele murdare. Asa veti putea vedea pana cand este nevoie sa ii mai acordati ajutor si in ce situatii. Si rezistati tentatiei de a-i sari in ajutor de indata ce s-a lansat intr-o actiune pe care n-a mai incercat sa o faca singur niciodata. Poate veti avea placuta surpriza sa constatati ca a putut si singur.

Lasati-l sa aleaga: cand este posibil si nu prea important, lasati-i dreptul de a alege. Nu in mod necesar hainele cu care sa se imbrace, insa dati-i variante: "vrei bluza cu Tweety sau cea cu Tom si Jerry?"

Invatati-l sa isi asume responsabilitatea pentru faptele care le face: a uitat sa isi ia sapca de la gradinita? Nu mai stie la ce ora trebuie sa fie la ziua colegului sau de clasa? Nu va implicati prea mult, lasati-l pe el sa fie cel care va cauta solutii pentru a iesi din incurcatura. Asa va invata sa fie inventiv. Dar atentie: sa nu inceapa sa minta pentru a iesi din incurcaturi.